Activitatea de nuvelist

1. Geneza romanului
Liviu Rebreanu s-a nascut la Târlisua (Nasaud) intr-o familie de invatatori. A urmat scoala la Maieru si Bistrita, apoi Academia Militara la Budapesta. Desi statutul de cetatean al Imperiului Austro-Ungar l-a facut sa cunoasca maghiara si germana mai bine decat romana, Rebreanu a stiut dintotdeauna ca are menirea scrisului.
Dupa activitatea de nuvelist, care nu l-a impus vremii: “Framantari”(1912), “Golanii”(1916), “Rafuiala”(1919), Rebreanu publica, in 1920, romanul “Ion” prin care depaseste literatura conventionala, idilica, moralizatoare a samanatorismului din primele decenii ale secolului XX. Geneza romanului presupune un proces lent in care experientele intamplatoare din lumea satului acumuleaza pentru scriitor semnificatie morala si devin subiect artistic.
Publicat „din necesitati editoriale” in doua volume, intitulate „Glasul pamantului” si „Glasul iubirii”, romanul lasa impresia de masivitate in creatie, care inchide, intre cele doua descrieri ale drumului de la Armadia si Pripas si de la Pripas la Armadia, viata in toata complexitatea de relatii sociale si sufletesti.

2. Structura romanului
Arhitectura romanului sustine, la nivel macrotextual, functia epica de interpretare. Romanul este alcatuit din doua parti opuse si complementare, coordinate ale evolutiei interioare a personajului principal: “Glasul pamantului” si “Glasul iubirii”. Titlurile celor 13 capitole (numar simbolic, nefast) sunt semnificative, discursul narativ avand un “Inceput” si un “Sfarsit”: “Inceputul”, “Zvarcolirea”, “Iubirea”, “Noaptea”, “Rusinea”, “Nunta” (prima parte); ”Vasile”, “Copilul”, “Sarutarea”, “Streangul”, “Blestemul”, “George”, “Sfarsitul” (partea a doua).
Prin tehnica planurilor paralele este prezentata viata taranimii si a intelectualitatii rurale. Primul plan urmareste viata lui Ion, iar celalalt situatia famililor Herdelea si Belciug.
La nivel microtextual, functia epica de interpretare se realizeaza prin tehnica contra