I INTRODUCERE

Scopul lucrarii

Astazi arhiva a ajuns o foarte importanta institutie de stat insa multa lume nu are nici o tangenta cu ea si deci nu-i cunoaste menirea si avantajele.
Lucrarea de fata nu se doreste a fi o lucrare de informare a maselor ci doar o simpla incursiune in domeniul arhivisticii, o scurta prezentare istorica si analiza a structurii sale.

Definitia arhivei

Arhiva este locul de pastrare a actelor, o institutie care pastreaza totalitatea actelor sau a documentelor.
Arhivele sunt pretioase depozite de informatie istorica scrisa. Fondul arhivistic este un important tezaur scris care face parte din patrimoniul cultural-national al unui popor. Termenul adoptat de noi este un termen latin “archivarum”care insa la rândul sau este corespondentul grecescului „archeion” care desemna curia înaltului magistrat numit „archeon”.






II. APARITIA SI DEZVOLTAREA MISCARII ARHIVISTE

Cele dintâi arhive sunt facute vechi si s-au constituit înca din antichitate, in orientul antic la greci si la romani. Creatorii de arhive au fost institutiile politice din stat. Dupa caderea imperiului Roman, activitatea arhivistica este continuata de si în imperiul Bizantin si în tarile arabe. Începând cu secolele IV-V apar arhivele eclezionaste ale institutiilor bisericesti si centrelor monahale din Apusul Europei.1
Odata cu începuturile evului mediu, arhivele primesc functii mai precise si se diversifica. Astfel pe lânga concentratia statala se înfiinteaza arhivele institutionale administrative teritoriale si locale; arhivele unor asociatii. În epoca moderna numarul creatorilor de arhive a crescut. Dupa unirea din 1918 s-a impus o noua organizare a arhivelor teritoriale. Astfel în 1920 au fost înfiintate patru directii regionale: Bucuresti, Iasi Chisinau si Cluj, iar în anii urmatori s-au creat filiale în Craiova, Timisoara, Brasov si Cernauti. Azi, “Arhivele Nationale” este cea mai importanta institutie de profil a tarii. Ea adaposteste in depozitele sale aproape 250,00