Basmul
Este o naratiune in care intamplarile sun fantastice si personajele sunt fabuloase.
Specia genului epic in proza (uneori in versuri) de mare intindere, basmul are ca nota caracteristica inamplarile fantastice la care participa personaje cu insusiri supranaturale reprezentand binele si raul, conflictul fiind solutionat cu triumful binelui. Ele pot fi populare sau culte.
Basmele populare romanesti au toate caracteristicile folclorului, fiind creatii anonime, orale, colective si sincretice. Dupa o exprimare a luat G. Calinescu basmele reprezinta o oglindirea vietii in moduri fabuloase. In lucrearea “Estetica basmului” G. Calinescu preciza ca: “Eroii nu sunt numai oameni, ci si fiinte himerice, iar cand intr-o naratiune lipsesc acesti eroi himerici nu avem de-a face cu un basm”. Specifice basmului sunt urmatoarele trasaturi:
-actiune complexa structurata pe mai multe episoade
-eroi fantastici in antiteza, reprezentand fortele binelui si ale raului
-capacitatea personajelor de a se metamorfoza
-prezenta obiectelor magice si ajutoarelor voinicului
-prezenta probelor de vitejie, ineligenta si omenie intelese ca repere ale naturii eroice a protagonistului.
Basmele contin
-formele initiale care introduc cititorul in lumea fantastica
-formele mediane care structureaza segventele narrative
-formula finala care il readuce pe cititor in lumea reala
Prezenta numerelor fatidice si a deznodamantului fericit constituie si ele trasaturi ale aceste specii. Valoarea basmelor este estetica si morala, basmele cultivand ideea de bine si frumos.
Praslea cel voinic si merele de aur este un basm cules si publicat de Petre Ispirescu in vol. “Legendele romanilor” in 1872.
Tema basmului o reprezinta confruntarea dintre bine si rau, soldata cu triumful binelui.
Acest basm este o naratiune pluriepisodica. Din gradina unui imparat se furau mere de aur. Cei trei fii ai imparatului pazesc pe rand pentru a prinde faptasul. Doar fiul cel mic, Praslea, il raneste pe hot si duce merele de