Caracterizarea personajelor nuvelei „Delfinul” de GEORGE MENIUC

George Meniuc s-a nascut la 20 mai 1918, în orasul Chisinau, si s-a stins din viata la 8 februarie 1987.
Poetul, prozatorul, eseistul si dramaturgul a absolvit liceul „M. Eminescu” în 1937, dupa care si-a continuat studiile la Universitatea din Bucuresti. Aici frecventeaza sedintele cenaclului studentesc „Cadranul”.
Printre operele sale („Ultimul vagon”, „Coloana de tandrete”, romanul-studiu „Disc”) se numara si nuvela „Delfinul”, care a fost tiparita la Chisinau în 1969. Aici tema abordata se refera la om si razboi, dragostea si fericirea, binele si frumosul.
Lucrarea literara se începe cu descrierea unui delfin, pe nume Dikomes, care era în cautarea iubitei sale-Ursula. El nebunea de emotii si de gînduri rele, deoarece acesta a fost mintit de catre un personaj aparut negativ pe nume Zbrog. Însa gândul la Ursula nu-l lasa în pace. Era deja nevoit ca sa apeleze la un delfin ce-i stia locul aflarii ei În sfârsit, apare si un final unde bietul Dik este capturat de oameni, pe care niciodata nu-i întelegea.

Caracterizarea lui Dikomes

Delfinul este o faptura, care se straduia mereu sa înteleaga omenirea. Un drept-exemplu este si protagonistul acestei nuvele-Dikomes. Era un delfin cu adevarat curajos, care era si un optimist. Speranta mereu moare ultima, iar el ne-a demonstrat-o. Lupta cu valurile apelor pîna în ultimele clipe, în care totusi reuseste sa prinda undele sonore disperate ale Ursulei. Apare ca un personaj pozitiv în acest text. Era un individ destul de zburdalnic, care iubea peripetiile: „trimitea semnale disperate în Marea Rosie, Marea Alba si Marea Neagra”, ceea ce rezulta ca le cutreiera pe toate, iar acolo puteau fi o multime de pericole! Delfinul este prezentat nedumerit în dialogul cu Nardus, caci nu-si putea da seama de ce totusi oamenii trebuie sa lupte în razboaie, sa prinda delfinii si sa-i puna în circuri, iar apoi sa experimenteze asupra lor. Pacat însa, ca pîna la urma acesta