LITERATURA POPULARA:

Literatura populara este o parte semnificativa a folclorului românesc ,care înseamna totalitatea productiilor întelepciunii unui popor (artistice, literare,muzicale,plastice, coregrafice, dramatice),create si transmise prin cuvânt si practici de catre popor. Folclorul face parte integrata din cultura nationala si defineste spiritul unui popor. La UNESCO, România figureaza cu trei cuvinte: dor, doina si colind, care defineste, între popoarele lumii, specificul spiritual al românilor.
Primele productii ale literaturii populare au fost publicate de catre poetul Vasile Alecsandri în culegerea „Poezii populare. Balade:(Cântece batrânesti)” din 1852 ,al carui moto a devenit celebru:”Românul e nascut poet”, despre care bardul de la Mircesti afirma ca este „înzestrat de natura cu o închipuire stralucita si cu o inima simtitoare”.
Trasaturile:
-Caracterul oral reprezinta trasatura specifica fundamentala a literaturii populare si consta în faptul ca aceasta este creata, pastrata prin viu grai, de la o generatie la alta, de catre rapsozi.
-Caracterul traditional are în vedere existenta, în cadrul literaturii folclorice, a unui sistem prestabilit de mijloace de expresie artistica, într-o diversitate nesfârsita de variante , tipuri de variante sau de opere folclorice noi.
-Caracterul colectiv reprezinta particularitatea operei literare folclorice de a fi produsul artistic al unei constiinte colective. Numai colectivitatea asigura drept de circulatie în mai multe arii geografice unui produs folcloric creat de un individ anonim.
-Caracterul anonim este direct determinat de oralitatea folclorului. Opera literara folclorica nu este marcata de identitatea vreunui autor individual, însa poarta pecetea talentelor umane care au participat la desavârsirea ei.
-Caracterul sincretic reprezinta contributia mai multor modalitati artistice(sau a mai multor arte) la realizarea unor opere folclorice: de pilda, poezia(doina, balada)se cânta sau se scandeaza în