Baltagul
de Mihail Sadoveanu
-rezumat-

De pe plaiurile Moldovei, pline de miresme tari ale trecutului, s-a inaltat “Ceahlaul prozei românesti”, Mihail Sadoveanu.
Opera sa vasta cuprinde povestiri, nuvele, romane axate pe temele esentiale ale vietii.
Romanul “Baltagul”, aparut in 1930, este considerat o capodopera a prozei românesti pentru concizia, dinamismul si armonia compozitiei, având în centru tema cautarii si a cunoasterii adevarului.
Vitoria Lipan, nevasta unui oier din Magura Tarcaului, îsi asteapta sotul plecat la Dorna sa cumpere oi. Într-o seara de toamna, torcând pe prispa casei, ea îsi aminteste de Nechifor cu drag, caci era om plin de viata, gospodar si oier priceput, vesel si sociabil, iubind petrecerile si nuntile, unde spunea mereu o poveste despre oamenii de la munte, pe care Dumnezeu i-a înzestrat cu inima usoara, sa poata rezista unei vieti aspre.
Îngrijorarea Vitorie creste cu fiecare zi, întrucât ea cunoaste drumul parcurs de sotul ei an de an, si ca ar fi trebuit sa se întoarca de mult.
Ramasa singura cu fiica sa, Minodora, cauta sfat la preorul Danila, ba chiar la baba Maranda, vrajitoarea satului, fara sa gaseasca raspunsul si alinarea de care avea nevoie.
Unele vise si presimtiri negre îi sadesc în suflet ideea ca el ar fi disparut, mort pe undeva, fara sa-l stie nimeni.
Hotarând sa plece în cautarea lui dupa sarbatorile de iarna, îsi cheama fiul, pe Gheorghita, plecat la apa Jijiei, cu oile la pasunat, în speranta ca el îi va fi sprijin în aflarea adevarului.
Înstiinteaza autoritatile de la Piatra-Neamt de disparitia lui Lipan si o duce pe fiica sa, Minodora, la manastire, pentru a fi în siguranta.
Neavând încredere ca oamenii legii o pot ajuta, Vitoria pleaca, împreuna cu Gheorghita, pe urmele celui disparut. Înainte de a pleca, ea se supune unui ritual de purificare, postind douasprezece vineri.
Înfruntând viscolul iernii, ea alege drumul pe care presupune ca l-ar fi urmat sotul ei: Bicaz, Calugareni, Farcasa, Vatra Dornei,