Chemarea tarii


Vasile Alecsandri (1818-1890) este una dintre cele mai mari personalitati culturale ale perioadei pasoptiste , care a adus o contributie majora la dezvoltarea literaturii romane, atat prin talentul sau de scriitor, cat si prin varietatea tematicii abordate.
„Dan, capitan de plai”, de Vasile Alecsandri este o opera epica deoarece autorul isi exprima gandurile si sentimentele in mod indirect, prin intermediul actiunii si al personajelor, iar inatamplarile sunt povestite de narator, respectandu-se ordinea fireasca a momentelor subiectului.
Expozitia, corespunzatoare tabloului I, il prezinta pe „batranul Dan”, vestit „capitan de plai”, traind „ca soimul singuratic” intr-un decor ce sugereaza liniste si calm:„In pestera de stanca, pe-un munte paduratic”. Desi este un erou al altor timpuri, ramane credincios misiunii sale de a apara hotarele tarii. El este reprezentantul timpului glorios, din vremea marelui Stefan, pe care eroul incearca sa-l retraiasca prin rememorarea tineretii sale eroice. Este infatisat intr-o deplina comuniune cu natura in mijlocul careia traieste, impacat cu sine, pentru ca are constiinta faptului ca si-a facut datoria luptand pentru triumful binelui si raspunzand fara rezerve in fata chemarii tarii.
In intriga eroul afla din graiul a doi stejari despre navalirea tatarilor in tara care, cu o cruzime extraordinara, omoara, ard satele, „ard holdele-n campii”, iar ”sub robie cad fete si copii” . Patriotismul sau ii reda acestuia puterea din tinerete – „Pe inima si palos rugina nu s-au pus ” si, luandu-si palosul vechi, care luceste voios in mana lui porneste la drum.
Desfasurarea actiunii, cuprinsa in tablourile III si IV, il poarta „cu pasi gigantici” pe Dan spre sesurile unde traia Ursan, un fost tovaras de arme de pe vremea lui Stefan cel Mare. Acesta fusese rasplatit in urma faptelor sale de vitejie cu pamanturi intinse, iar acum statea „de paza in mijlocul campiei”, unde, impreuna cu fiica sa Fulga, crestea hergelii. La auzul v