Comportamentul de aparare al animalelor



Organismele sunt sisteme dinamice, “articulate” intr-un mediu schimbator si, de cele mai multe ori, “neprietenos”. Fiind sisteme, organismele au tendinta fireasca sa-si pastreze echilibrulul prin adaptari si readaptari la conditiile schimbatoare de mediu. Mediu natural asigura cantitatea necesara de hrana, conditiile de adapostire, de spatiu vital, posibilitati de comunicare si de reproducere. Modificarea unuia dintre factorii de mediu produce schimbarea corespunzatoare a comportamentului organsimelor, detreminand o permanenta adaptare la mediu.
Comportamentul nu este altceva decat o forma de adaptare si readaptare la cerintele mediului extern si intern al organsmului. In timp ce organsimele ereditare (mostenite) cum sunt tropismele (miscarile plantelor), reflexele neconditionate si instinctele reprezinta o adaptare aproape perfecta, comportamentul invatat nu mai duce la o adaptare propriu-zisa, intru-cat organismul doar se acomodeaza cu mediul. El culege informatii, raspunde, se informeaza asupra efectului raspunsurilor si astfel se adapteaza prin acomodare, vietuitoarele amenajandu-si, prin experienta proprie, o “vatra” in habitatul sau ereditar. Vatra este o organizare a adaptarii individuale prin experienta proprie conditiilor de viata cumulate cu posibilitatile de raspunsuri ereditare.
Omul a fost mereu intrigat atat de mersul astrelor pe cer cat si de viata minunata a fiintelor vii cum sunt pasarile calatoare, albinele, dar si manifestarile ciudate si inexplicabile ale unor animale in anumite imprejurari, exprimandu-si astfel uimirea si admiratia, adesea prin desenele magice din pesteri sau totemurile tribale cunocute la triburile primitive, cand animalele erau considerate sacre.

Aristotel, unul dintre cei mai straluciti scriitori ai Antichitatii, contribuie la dezvoltarea stiintelor naturii cu informatii extrem de valoroase despre un numar mare de specii de animale si despre cele mai variate fenomene bi