Enigma Otiliei
De G. Calinescu

1 Preliminarii
Secolul XIX a cunoscut mai multe curente literare.
In prima jumatate a secolului s-a impus romantismul, pe la jumatatea secolului s-a impus in proza realismul.
Intre 1860-1885 s-au impus 2 curente poetice, parnasianismul si simbolismul.
Câtre sfirsitul sec. in proza s-a impus naturalismul, un curent literar derivat din realism.
Asadar, realismul este un curent literar nascut la jumatatea sec. si specific prozei.
Numele curentului a fost dat de pictorul francez Courbet.
Ideea este ca scriitorii realisti se inspira din realitate si o oglindesc asa cum este ea fara infrumusetari si modificari.
Cei mai de seama reprezentanti ai realismului francez au fost Balzac si Standel.
Romanele realiste au câteva caracteristici aparte; personajul realist este un om tipic in amprejurari tipice.
Balzac isi dadea osteneala sa reconstituie societatea asa cum era ea si a creat tipuri ca: arivistul, ambitiosul, avarul, aventurierul, bancherul, etc. In operele realiste un personaj principal este banul.
Balzac descrie cu insistenta interioarele, exterioarele, imbracamintea personajelor pentru ca acestea puteau sa caracterizeze un personaj.
Stilul realist este unul simplu fara podoabe.
Inca o caracteristica a stilului lui Balzac consta in faptul ca inca din primele rânduri ale romanelor sale el situa cu mare precizie actiunea in spatiu si timp.
G. Calinescu a fost cel mai mare critic si istoric literar din România si un romancier de valoare. El aprecia, ca pe la 1930, romanul romanesc a trecut prea repede la modernism si nu s-a insistat destul asupra metodei balzaciene care este o metoda fundamentala in roman. In mod demonstrativ el a scris in 1938 romanul „Enigma Otiliei” in care a folosit metoda balzaciana.



2 Tema romanului
Tema roman