ORGANIZAREA SISTEMULUI SANITAR NATIONAL

Scurt istoric. Strategii, politici, tendinte actuale. Principii. Analiza critica
In iunie 2000, Organizatia Mondiala a Sanatatii a oferit un raspuns indelung asteptat la intrebarea formulata obsesiv de politicieni si ziaristi: "Cum este sistemul sanitar din tara X, comparativ cu cel din taraY?" Rezultatele, publicate in World Health Report 2000,1 au incantat unele guverne, cum ar fi cel al Frantei, care s-a situat pe primul loc, dar a starnit furia altora, cum este al Braziliei, tara clasata pe pozitia 125. Clasificarile se bazeaza pe evaluarea modului in care au fost realizate cinci obiective propuse de sistemele sanitare nationale. Asigurarea sanatatii este considerata a fi un obiectiv esential al unui sistem sanitar. E firesc, asadar, ca principalele scopuri sa fie realizarea unui nivel ridicat de sanatate si distribuirea echitabila a serviciilor de asistenta medicala. Totodata, un sistem sanitar ar trebui sa corespunda asteptarilor populatiei, ceea ce implica respectul pentru individ (autonomie si confidentialitate) si orientarea clientului (servicii prompte si calitate a dotarilor). Ca si in cazul sanatatii, scopurile rezultante se coreleaza cu nivelul absolut de receptivitate fata de exigentele populatiei si cu modul de distribuire. Al cincilea obiectiv este finantarea echitabila, cheltuielile reflectand capacitatea de plata, si nu neaparat riscul de imbolnavire.
Intr-un numar recent al “British Medical Journal”, unii dintre autorii raportului OMS descriau metodele pe care le-au utilizat pentru evaluarea unuia dintre obiectivele mentionate, si anume asigurarea sanatatii. Ei corelau cheltuielile pentru ingrijirea sanatatii, ajustate conform preturilor locale, cu asigurarea starii de sanatate. Dupa ajustarea in functie de nivelul de educatie a populatiei, el insusi un factor determinant pentru sanatate, autorii clasificau sistemele sanitare ale lumii conform eficientei cu care transforma cheltuielile in sanatate.
Apar