Spinul





Privita in ansamblu, opera lui George Cosbuc se inscrie printre valorile clasice ale literaturii romane.
Cele mai izbutite poeme ale sale se încadreaza într-o viziune unitara, alcatuind o monografie epico-lirica a satului românesc. Creatiile cosbuciene primesc un caracter de veridicitate puternic în ochii criticii, prin faptul ca scriitorul cunoaste „toata viata taraneasca, de la bucuriile si veselia nuntii, pâna la durerea mortii, toate necazurile taranesti, nu din carti, ci traite de el” (C.Dobrogeanu-Gherea). Regasim în creatia sa natura româneasca, muncile câmpenesti, datinile atasate marilor momente ale existentei, erotica taraneasca, revolta taranului, experienta tragica a razboiului, momente din istoria poporului român.
In anul 1893, cand apare primul volum de versuri, „ Balade si idile”, Cosbuc intra in centrul atentiei vietii literare romanesti de la sfarsitul secolului al XIX-lea.
Baladele, compuneri epice, sunt de inspiratie nationala sau scrise pe motive diverse: arabe („El Zorab”), greco-latine, indice („Puntea lui Rumi”) .
Idilele lui Cosbuc infatiseaza natura satului , cu deprinderile de munca ale taranului si erotica taraneasca. In aceeasi nota specific populara a creatiei din „ Balade si idile” se continua si volumul „Fire de tort”, aparut in anul 1896.
Cele mai multe dintre poeziile lui George Cosbuc sunt erotice. Poetul se dovedeste a fi obiectiv, poeziile sale exprimand sentimentele si nelinistile flacaului sau ale fetei, aflati in criza erotica a varstei


Poezia „ Spinul ” face parte din volumul „Balade si idile” si alaturi de alte cateva poezii cum ar fi „ Ispita” , „Dragoste-nvrajbita” , „Manioasa”, „Nu te-ai priceput” , „Rea de plata” , ilustreaza farmecul tuturor idileleor cosbuciene mai ales prin lipsa oricarui conventionalism si simplitatea compozitiei.
Poetul alege sa-si prezinte personajele inca de la inceput, numindu-i „frumoasa” si „voinicul” si ii aseaza intr-un decor rustic „pe-un razor...devale”. Î