Tehnici de analiza a probelor de audit



În practica, principalele tehnici de analiza a probelor de audit sunt: tehnica scorurilor în determinarea riscului de faliment, analiza diagnostic, tehnica ratelor, analiza influentei structurii financiare, analiza influentei structurii costurilor, analiza cost – eficacitate.

Tehnica scorurilor în determinarea riscului de faliment
În general, tehnicile de analiza a riscului se bazeaza pe evaluarea performantelor trecute ale agentilor economici. Dinamica pietei, conjunctura economica, care pot influenta rezultatele financiare foarte rapid impun auditorilor determinarea unor informatii exacte privind evolutia în viitor a întreprinderii si asupra riscului de faliment.
Aceste informatii se obtin prin utilizarea tehnicii scorurilor, care, pornind de la un ansamblu de rate, are ca obiectiv furnizarea unor modele predictive de evaluare a riscului de faliment.
Aplicarea acestei tehnici presupune observarea unui ansamblu de întreprinderi format din doua grupuri distincte: un grup de întreprinderi cu dificultati financiare si un grup de întreprinderi „sanatoase”. Pentru fiecare grup se stabileste o serie de rate, dupa care se determina cea mai buna combinatie liniara de rate care sa permita diferentierea celor doua grupuri.
Prin aplicarea tehnicilor statistice ale analizei discriminante se obtine pentru fiecare întreprindere un scor „Z”, o functie liniara de un ansamblu de rate având urmatoarea forma:


unde:
- x reprezinta ratele lunare luate în analiza;
- a reprezinta coeficientul de ponderare al fiecarei rate.

Analiza diagnostic
Orice audit al performantei trebuie sa plece de la un diagnostic, prin care se analizeaza si se apreciaza situatia si conditiile de activitate ale entitatilor auditate.
Diagnosticul are o importanta deosebita, deoarece cu ajutorul lui se precizeaza modul în care unitatile patrimoniale auditate pot depasi momentele de constrângeri referitoare la performanta, în general, si la solvabilitate, autonomie si