Preview
Comerciantul – persoana fizica
1. Determinarea calitatii de comerciant – persoana fizica
1.1. Conceptia obiectiva si subiectiva
Determinarea calitatii de comerciant se face pe baza celor doua sisteme: obiectiv si subiectiv.
În conceptia obiectiva, principalul element care determina calitatea de comerciant este natura faptelor (actelor) pe care le savârseste acel comerciant. Codul comercial prevede ca: „Sunt comercianti aceia care fac fapte de comert, având comertul ca profesiune obisnuita si societatile comerciale” (art.7). Deci, au calitatea de comerciant persoanele fizice care savârsesc fapte de comert ca profesiune obisnuita (comerciantii individuali), precum si persoanele juridice, adica societatile comerciale (comerciantii colectivi).
Potrivit conceptiei subiective (specifica dreptului german), o persoana fizica este comerciant daca exercita cu titlu de profesie o activitate de comert si are numele sau firma înregistrate în Registrul Comertului.
Prin înregistrarea firmei se creeaza o prezumtie absoluta cu privire la calitatea de comerciant a persoanei în cauza, indiferent daca savârseste sau nu fapte (acte) de comert. Consecinta practica este ca persoana respectiva suporta procedura falimentului, fara a avea posibilitatea de a contesta calitatea de comerciant.
1.2. Conditiile impuse comerciantului – persoana fizica
Natura juridica a faptelor pe care le savârseste persoana fizica nu este suficienta pentru definirea comerciantului.
Persoana fizica dobândeste calitatea de comerciant daca îndeplineste în mod cumulativ mai multe conditii.
În literatura de specialitate, aceste conditii au fost grupate în doua categorii:
a) conditii referitoare la persoana, care, la rândul lor, sunt de doua feluri:
- conditii necesare protejarii persoanei care vrea sa faca comert (capacitatea juridica de folosinta si de exercitiu);
- conditii necesare protejarii intereselor generale (incapacitatii si incompatibilitatii).
b) conditii referitoare la activitate, care presupun ne ...
