Preview
ASPECTE PRIVIND ECHILIBRUL MONETAR ÎN ROMÂNIA
1. Introducere
Termenul de echilibru pe piata monetara presupune existenta unei oferte si unei cereri de moneda – ceea ce reprezinta o ruptura cu traditia prekeynesiana pentru care moneda nu putea fi ceruta niciodata ca atare, ci doar pentru a cere alte bunuri.
Este neîndoios faptul ca utilizarea activa a instrumentelor de politica monetara (cursul de schimb, masa monetara, rata dobânzii) are un efect important asupra echilibrului monetar.
Având în vedere performantele mai slabe ale modificarii ratei dobânzii asupra agregatelor monetare si în final asupra inflatiei, se poate pune întrebarea de ce, totusi autoritatile monetare din tarile dezvoltate continua sa favorizeze acest instrument în detrimentul controlului bazei monetare. Explicatia ar putea fi gasita în mai marea apropiere a ratei dobânzii de cursul de schimb, care este un indicator fundamental, îndeosebi pentru tarile care fac parte din Sistemul Monetar European.
În principiu, autoritatile monetare dintr-o tara pot favoriza fie echilibrul monetar intern (atunci cand tara este relativ slab integrata în structurile financiare si comerciale internationale – cum este cazul României, iar inflatia este o problema) fie echilibrul monetar extern atunci când inflatia este stabila si la un nivel comparabil cu al tarilor competitoare si cnd integrarea financiar-economica este avansata.
Rata dobânzii este variabila determinata în primul caz, rata de schimb fiind variabila determinata.
r=f(i,i*,c)
unde r – rata de schimb nominala;
i – rata dobânzii la activele denominate în moneda nationala;
i* - rata dobânzii la cativele denominate în moneda straina;
c – rata asteptata a deprecierii.
Acesta este exact cazul României, în care cursul de schimb rezulta ca urmare a unor anumite rate de dobânzi externe.
În schimb, pentru o tara membra a S.M.E., cursul de schimb apare ca o variabila exogena (data) de care trebuie sa se tina neaparat seama daca nu vrea ...
