Preview
CONTINUITATEA POPORULUI DAC IN SPATIUL CARPATO-DANUBIANO-PONTIC
Originea poporului roman si a limbii romane a constituit subiectul unor polemici istorice in centrul carora a stat problema contiunuitatii populatiei daco-romane pe teritoriul Daciei. Sustinuta de istoricii romani si negata de istorici maghiari si austrieci, continuitatea a fost utilizata ca argument in favoarea sau impotriva acordarii de drepturi pentru romanii din Transilvania, si nu numai; caci, potrvit ideilor epocii, aceste drepturi se intemeiau in mare masura pe "intaietati istorice", astfel incat rezultatele studiilor de istorie au fost de multe ori deformate din perspectiva unor interese politice, sau exploatate de pe pozitii extremist-nationaliste.
Argumentul disparitiei dacilor ca popor in urma razboaielor daco-romane a fost formulat de Roesler si preluat in diferite forme de adversarii continuitatii, dar si de unii invatati romani din trecut care doreau ca originea poporului roman sa fie pur romana. Sustinerea acestei teze pleaca de la afirmatiile lui Eutropius, dar o multitudine de dovezi contrazic afirmatiile sale, sustinand continuitatea dacica. Acesta afirma in lucrarea "Breviarum ab urbe condita" ca "Traianus, dupa cucerirea Daciei, a adus o multime foarte mare de oameni din toate colturile lumii romane pentru popularea oraselor[...], caci Dacia fusese secatuita de barbati in urma lungului razboi al lui Decebalus."
Pornind de la ideile lui Eutropius, Roesler a scris teoria imigrationista, fiind argumentata de urmatoarele:
disparitia dacilor ca popor in urma razboaielor cu romanii;
disparitia vechii toponimii dacice;
imposibilitatea romanizarii Daciei in cei 165 de ani de stapanire romana;
parasirea completa a Daciei in timpul lui Aurelianus;
formarea poporului roman si a limbii romane la sud de Dunare;
caracterul nomad al romanilor decurgand din ocupatia lor de capetenie-pastoritul;
inexistenta unor izvoare istorice care sa ateste prezenta romanilor la nord de fluviu inainte d ...
